– Slujba Logodnei și a Cununiei se face în mijlocul Bisericii, înaintea unei
mese pe care se aşează Sfânta Evanghelie, cununiile, Sf. Cruce, sfeşnice cu lumânări și inelele de logodnă. Mirele
stă în dreapta, ca unul care este capul familiei, iar mireasa la stânga lui, lângă inima lui, ca una care a fost făcută
de Dumnezeu din coasta bărbatului, datorându-i acestuia ascultare. Cel mai important moment al slujbei este punerea cununiilor:
preotul face de trei ori semnul crucii cu cununiile peste fețele mirilor, rostind de fiecare dată cuvintele: „Se cunună robul
(roaba) lui Dumnezeu (numele) cu roaba (robul) lui Dumnezeu (numele), în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”, apoi
le pune pe capul lor, întâi al mirelui și apoi al miresei..
Semnificația „cununiilor” care se pun pe capul mirilor
Cununiile, confecționate din metal, sunt făcute în chipul coroanelor cu care se încununau odinioară regii şi împăraţii. Ele închipuiesc
podoaba, cinstea şi răsplata care se aduc curăţiei şi fecioriei mirilor pentru care aceştia sunt încununaţi ca nişte împăraţi, înzestraţi
cu puterea de a da viaţă, adică de a naşte copii. De aceea se cântă pentru dânşii: „Doamne, Dumnezeul nostru, cu mărire şi cu cinste încununează-i
pe dânşii!”
După punerea cununiilor, urmează citirea Apostolului (din epistola către Efeseni cap. 5, versetele 20-33), în care Sfântul Apostol Pavel aseamănă nunta
cu legătura sfântă dintre Hristos şi Biserică, îndemnând pe miri să se iubească unul pe altul. Se citeşte apoi Evanghelia, în care se istoriseşte minunea
înfăptuită de Mântuitorul la nunta din Cana Galileii (Ioan 2, 1-11).
Urmează o ectenie, adică o adunare de rugăciuni scurte, după care preotul binecuvântează paharul de obşte (comun), adică un pahar cu vin, din care dă
mirilor să guste pe rând, în timp ce se cântă: „Paharul mântuirii voi lua şi numele Domnului voi chema” (Psalm 115, 4).
Urmează o ectenie, adică o adunare de rugăciuni scurte, după care preotul binecuvântează paharul de obşte (comun), adică un pahar cu vin, din care dă mirilor
să guste pe rând, în timp ce se cântă: „Paharul mântuirii voi lua şi numele Domnului voi chema” (Psalm 115, 4).
Semnificația paharului din care beau mirii
Paharul binecuvântat simbolizează, pe de o parte, bucuria şi veselia nunţii, iar pe de alta, unirea într-un cuget şi menirea comună a viitorilor soţi care vor
împărtăşi împreună de aici înainte, atât bucuriile cât şi necazurile vieţii. După aceasta se face înconjurarea de trei ori a mesei de către alaiul de nuntă, format
din slujitori, miri şi naşi.
Semnificația înconjurării mesei în timpul slujbei
Această înconjurare în chip de horă închipuie bucuria prilejuită de nuntă. Şi deoarece nunta se face în scopul naşterii de prunci, Biserica ne duce cu gândul la naşterea
mai presus de fire a Mântuitorului Hristos din Fecioara Maria, care a fost prezisă de proorocul Isaia (7, 14). Pe acesta îl cheamă acum Biserica să dănţuiască împreună cu
noi, de bucurie că i s-a împlinit proorocia: „Isaie, dănţuieşte! Fecioara a luat în pântece…”. Se cântă, de asemenea, şi două cântări de la slujba hirotoniei:
„Sfinţilor Mucenici…” şi „Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule…“, care înseamnă că mirii trebuie să se asemene lui Hristos şi sfinţilor Lui, prin viața curată pe care o vor
duce şi în căsnicie, răbdând în iubire toate greutățile care se ivesc în familie.
Condițiile canonice (bisericești) pentru căsătorie
- Cei doi tineri , care vor să se cunune unul cu altul, nu trebuie să aibă între ei nici un fel de rudenie trupească (de sânge) sau duhovnicească. Cununia între rude este oprită cu desăvârșire de Sfintele Canoane ale Bisericii Ortodoxe, inclusiv între verii de gradul II.
- Căsătoriile nu pot fi făcute – în orice zi, de aceea trebuie să se țină seama de zilele de post și zilele marilor sărbători (a se vedea indicațiile de mai jos).
- Mai înainte cu câteva săptămâni – trebuie să fie creștini ortodocși cununați, buni, iubitori de Biserică, capabili să învețe și să povățuiască pe calea cea bună a dreptei credințe pe finii lor..
- Nașii mirilor – trebuie să fie creștini ortodocși cununați, buni, iubitori de Biserică, capabili să învețe și să povățuiască pe calea cea bună a dreptei credințe pe finii lor.
- Părinții celor doi tineri – trebuie să se învoiască la căsătoria copiilor lor. Căsătoriile făcute fără voia părinților nu aduc bucurie copiilor și sunt oprite prin canoane de către Sfântul Vasile cel Mare (canoanele 38, 40 și 42).
- Cei doi tineri – trebuie să se iubească și să se învoiască a se căsători unul cu altul, căci dacă se căsătoresc fără voia lor, la îndemnul părinților sau pentru câștiguri materiale, această nuntă nu poate dăinui și nu este plăcută lui Dumnezeu.
Când nu se pot face nunţi?
Potrivit poruncii a noua a Bisericii, nu se pot face nunți în următoarele zile și răstimpuri de peste an:
- în cele patru mari posturi (Postul Sfintelor Paști, al Crăciunului, al Sfinților Apostoli și al Adormirii Maicii Domnului)
- în toate zilele de post din cursul anului: miercurea și vinerea, Ziua Crucii (14 septembrie), Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august).
- în Săptămâna Brânzei (sau „săptămâna albă”), care este socotită ca vreme de pregătire pentru post.
Nunta nu se face în post, fiindcă petrecerile și bucuria ospeţelor nunții nu se potrivesc cu pocăinţa si înfrânarea pe care ne-o impune postul (canonul 69 al Sf. Apostoli și canonul 52 al Sinodului din Laodiceea). - în Săptămâna Luminată (săptămâna Paștilor), în Duminica Rusaliilor, în răstimpul dintre Crăciun și Bobotează, precum și în ajunul tuturor praznicelor mari de peste an, pentru ca veselia nunţii sa nu ne facă să uităm bucuria duhovnicească a acestor mari sărbători creştine.
- Preotul trebuie să fie informat din timp cu privire la starea civilă şi religioasă a mirilor (dacă au mai fost sau nu căsătoriți civil și/sau religios înainte. Pentru căsătoria a doua este necesară binecuvântarea episcopului) şi date privind pe naşi (numele şi prenumele, vârsta, confesiunea).
- Mirii să țină seama de condițiile canonice (bisericești) și de timpurile din an în care se pot face nunți.
Nunta nu se face în post, fiindcă petrecerile și bucuria ospeţelor nunții nu se potrivesc cu pocăinţa si înfrânarea pe care ne-o impune postul (canonul 69 al Sf. Apostoli și canonul 52 al Sinodului din Laodiceea).
Mirii sunt rugați să aducă la biserică următoarele:
- Certificatul de căsătorie civilă în original – căsătoria civilă este obligatorie înainte de slujba Cununiei.
- Inelele de logodnă (verighetele) –semn al legăturii de dragoste între miri;
- Două lumânări pe care le vor ţine naşii – semn al luminii lui Hristos;
- O icoană – pe care preotul o va binecuvânta și nașii o vor oferi mirilor la sfârșitul slujbei. Icoana va fi
- O sticlă cu vin din care vor bea mirii şi, după obicei, pişcoturi.